În anul 1946, România se afla în perioada de recuperare după război. Întreprinderea Aeronautică Brașov (IAR), care produsese până în 1945 peste 19 tipuri de avioane, inclusiv celebrul vânător IAR 80, era transformată într-o întreprindere de tractoare. Iar în data de 26 decembrie 1946 era produs primul tractor 100 % românesc, IAR 22.
Uzina unde lucrau jumătate din locuitorii Brașovului. Primul tractor românesc funcționa cu aer de căruță motorizată, cântărea 3,4 tone și era echipat cu un motor Diesel de 34 de cai putere care transporta o tracțiune de numai 1225 de kg forță, după cum se specifică în datele tehnice ale vremii. IAR 22, produs sub licență nemțească, își face ieșirea „victorioasă” în anul 1946 pe poarta fabricii, unde lucrau aproximativ 15.000 din cei 82.000 de locuitori ai Brașovului, adică jumătate din populația aptă de muncă de la acea vreme.
Încă de la începuturi, uzina a primit o comandă de 5000 de bucăți din partea statului. Între timp, în România a fost abolită monarhia, iar regimul comunist a modificat ritmul și regulile, astfel încât, în aproximativ 2 ani, se produce tractorul cu numărul 1000, la începutul anul 1949. Urmează o perioadă de creștere a producției, rezervată producției interne, mai exact, lucrului pe ogoarele patriei. Uzina de tractoare se extinsese atât de rapid, încât numărul celor care trăiau în cartierul muncitoresc din jurul fabricii se ridica la peste 20 000 de lucrători.
După 2 decenii de muncă, a urmat și marele moment de glorie a fabricii, reprezentat de câștigarea, în anul 1965, a medaliei de aur la Târgul Internațional de la Leibniz, ce a însemnat o adevărată dominare a pieței externe de tractoare de către celebrul model românesc universal 650.
În cele 4 decenii, România a produs și a exportat peste 70% din producția de tractoare, în peste 100 de țări. Exemplarul de succes românesc a ajuns aproape în toate colțurile lumii. Iar banii câștigați de uzina brașoveană au fost folosiți pentru plata datoriilor externe.
Comuniștii le-au construit cartiere
U650 a fost un concept integral românesc. Chiar și astăzi, acest model este încă funcțional în România, deși unele dintre ele au o vechime de peste 25 de ani. Cererea de tractoare a explodat, astfel că la fiecare 9 minute pe poarta uzinei de la poalele Tâmpei ieșea câte un tractor ce-și urma destinația în lume. Comuniștii au construit cartiere de blocuri, policlinică, spital, stație de salvare, cantină și sală de spectacole pentru muncitori.
În schimbul a 20.000 de tractoare, România primea petrol și bumbac
Uzina ajunsese să producă un număr de 50.000 de tractoare, anual, în perioada anilor ’90. Mai mult de jumătate dintre ele sunt destinate exportului. Nimeni nu putea să își imagineze declinul ce se pregătea să urmeze. Lovitura vine din Iran, unde ajunge anual 40 % din producție. Afacerea considerată extrem de profitabilă fusese perfectată de Nicolae Ceaușescu și de șahul Mohammad Reza Pahlavi. În schimbul a 20.000 de tractoare, România primea petrol și bumbac.
Democratizarea de după 1989 nu este însă pe placul statului persan și înțelegerea pică. În ciuda eforturilor, conducerea uzinei, care nu cunoaște rigorile economiei de piață, nu reușește să găsească alți clienți
Fără a mai avea suportul statului pentru negocierea contractelor pentru fabrica, în doar șase ani producția scade de la 50.000 la 6.000 de tractoare. Deși lucrurile nu merg într-o direcție bună, guvernanții îi liniștesc pe angajați. Finanțează găurile fabricii și le promit găsirea unui investitor.
O industrie îngropată
În anul 1999, nu există o piață de desfacere și nici nu se bucură de o implicare evidentă și serioasă a Ministerului Agriculturii pentru a plăti subvenționarea utilajelor agricole, 80% din cei aproximativ 10.500 de angajați care mai rezistaseră în fabrică după cei 10 ani de tranziție, sunt trimiși în șomaj. Totul pare că se duce de râpă, datoriile se ridică până la suma de 52 de milioane de dolari, într-o perioadă în care agricultura românească avea nevoie de tractoare ca de aer. În anul 2002, se obține certificarea europeană și americană referitoare la emisiile poluante pentru tractoarele produse la UTB. Este perioada în care fabrica mai produce 4000 de tractoare.
În anul 2004, Uzina de tractoare Brașov este la un pas de privatizare, doritorul fiind fabrica de tractoare Landini din Italia. A urmat apoi o negociere cu New Holland, cu indienii de la Mahindra&Mahindra, apoi cu Daewoo, dar toate fără succes. UTB bate recordul la privatizări eșuate : în 12 ani, șase încercări nereușite.
În anul 2007 se pune capăt unei industrii vitale pentru România. Atunci, Uzina Tractorul a fost închisă. când mai avea doar 1.900 de angajați.
.webp)
0 Comentarii