Anii decisivi pentru soarta României și a întregii lumi. Intrăm în meniul lui Putin? Profesor la Oxford: „Există două scenarii”

O perioadă extrem de complicată și plină de imprevizibil se conturează la orizont, pentru România și aliații săi europeni. Profesor la Universitatea Oxford, politologul Corneliu Bjola explică, într-o analiză făcută pentru „Adevărul”, la ce ar trebui să ne așteptăm și care ar fi soluțiile pentru România.

Profesor de diplomație la Universitatea Oxford și director la Oxford Digital Diplomacy Research Group, politologul Corneliu Bjola avertizează, într-o analiză pentru „Adevărul”, că ne așteaptă vremuri complicate. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, dar și alte probleme independente nu fac decât să complice lucrurile, într-o perioadă în care Statele Unite ale Americii au ales o strategie ambiguă, care nu priește până acum Uniunii Europene. Cum a început tot „vârtejul”

„Nu îmi amintesc, în perioada recentă- poate doar în preajma invaziei Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022- să fi asistat la un asemenea val de declarații din partea liderilor politici, fiecare încercând să înțeleagă și să ofere o explicație asupra evenimentelor în desfășurare”, începe Corneliu Bjola, care amintește că vârtejul a început pe 12 februarie, când secretarul SUA al Apărării, Pete Hegeseth, a declarat la Bruxelles că europenii nu trebuie să se bazeze exclusiv pe SUA pentru securitatea lor.

„Această declarație a fost făcută în contextul unei convorbiri telefonice extinse între Donald Trump și Vladimir Putin, în care cei doi lideri au convenit să înceapă negocieri pentru încheierea războiului. În paralel, vicepreședintele JD Vance a înfipt un pumnal în relația transatlantică prin discursul său de la München, presărat cu dezinformări, în care a susținut că cea mai mare amenințare pentru Europa nu provine de la adversari externi precum Rusia și China, ci din interior. Această poziție a fost însoțită de sprijinul său explicit pentru Alternativa pentru Germania, un partid de extremă dreapta care contestă ordinea politică europeană (liderii AfD s-au exprimat în mod repetat în favoarea ieșirii Germaniei din UE, euro și din NATO)”, continuă Bjola.

Vicepreședintele american a vorbit chiar și despre România, dar declarațiile sale au fost și în acest caz cel puțin controversate.

„În același discurs, Vance a minimalizat și interferențele Rusiei în alegerile din România—o poziție la care a revenit ulterior într-o altă intervenție la Conferința Conservatorilor Americani din această săptămână. La acest peisaj politic tensionat se adaugă sprijinul explicit oferit de Elon Musk unor partide extremiste din Regatul Unit, Germania și România. Prin intervențiile sale publice și prin platformele de comunicare pe care le controlează, Musk a încercat—deocamdată fără succes—să consolideze poziții anti-sistem și eurosceptice, menite să exercite presiune asupra coeziunii politice a Uniunii Europene”, spune Bjola

Pe acest fundal, Donald Trump a continuat să-l izoleze pe Volodimir Zelenski, acuzându-l inconștient și fals de responsabilitate pentru agresiunea Rusiei, amintește Bjola.

„În plus, el a insistat ca Ucraina să cedeze 50% din resursele sale în schimbul unei datorii fictive de 500 de miliarde de dolari, fără nicio garanție de securitate. Dacă la toate acestea adăugăm eforturile lui Emmanuel Macron de a mobiliza un răspuns european printr-un val de summituri de urgență, excluderea europenilor și a Ucrainei din negocierile dintre SUA și Rusia, inițiate la Riad, și avertismentele noului consilier pentru securitate națională al președintelui Bolojan, Cristian Diaconescu, privind riscul ca România să fie pusă într-un context de negociere în care nu ar avea un cuvânt de spus—similar cu Ialta—și care ar putea duce la recunoașterea unei sfere de influență rusești, avem, în ansamblu, o situație extrem de complexă si periculoasă”, e tabloul sumbru prezentat de expert.

Două scenarii, ambele îngrijorătoare

El vorbește despre două scenarii posibile. Niciunul nu este favorabil Uniunii Europene și relației transatlantice, avertizează profesorul român.

„Astfel, asistăm la o mișcare tectonică de anvergură în relația transatlantică, cu repercusiuni majore pentru securitatea europeană. Există două scenarii prin care putem interpreta evoluția acestor evenimente, iar ambele prezintă perspective îngrijorătoare pentru relația transatlantică, deși în moduri diferite”, adaugă el. Primul scenariu este legat de dorința administrației Trump de a retrage SUA din războiul din Ucraina pentru a se putea concentra pe competiția strategică principală cu China în regiunea Indo-Pacifică, punctează Bjola.

„Aceasta este o intenție cunoscută, enunțată de Trump și reiterată frecvent în campania electorală, așa că nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Ceea ce surprinde, însă, este rapiditatea cu care încearcă să elimine europenii și chiar țara agresată, Ucraina, de la masa negocierilor, precum și abordarea agresivă prin care încearcă să intimideze aliații europeni pentru a accepta orice rezultat pe care el l-ar obține în discuțiile cu Moscova. Pentru o parte din susținătorii săi, această strategie are scopul de a forța europenii să iasă din zona lor de confort și să-și asume o mai mare responsabilitate pentru propria securitate. Este important de menționat, în acest context, că secretarul Apărării, Hegeseth, a subliniat că dezangajarea SUA s-ar aplica doar sprijinului militar convențional, nu și celui nuclear, cel puțin deocamdată”, mai spune el.

Prin urmare, adaugă Bjola, există o anumită logică strategică în această presiune exercitată de Washington, care ar putea forța europenii să ia decizii dificile, mult amânate, privind propria capacitate de apărare. „Problema cu acest scenariu este, însă, că declarațiile și acțiunile unor figuri influente precum Elon Musk și JD Vance—care oferă sprijin explicit partidelor extremiste europene—sabotează orice efort european de consolidare a unității și reorganizării strategice. Aceste mesaje contradictorii sugerează o lipsă de coerență strategică în administrația Trump—un aspect deja cunoscut din primul său mandat, dar acum mult amplificat și accelerat de epurările masive din departamentele-cheie ale politicii externe și, mai recent, din structurile militare. Semnalul transmis în acest moment de Washington nu este unul de leadership strategic, ci mai degrabă de haos, lipsă de direcție și o tendință de a acționa pe scena politică internațională prin presiuni brutale și decizii impulsive, fără o analiză clară a consecințelor”, detaliază profesorul român.

Nici celălalt scenariu nu este pozitiv. Din contră, avertizează Corneliu Bjola, în acest al doilea caz situația ar putea fi și mai dramatică pentru România și aliații săi europeni și pornește de la ideea că SUA ar vrea să spargă alianța fino-rusă. Pentru aceasta, Trump ar fi chiar dispus să facă anumite concesii Moscovei, unele potențial cauzatoare de probleme pentru România și alte țări europene.

„Al doilea scenariu este însă și mai problematic. De această dată, nu este vorba de o lipsă de coerență strategică, ci dimpotrivă—o strategie bine definită, dar extrem de riscantă. Ideea centrală pare să fie o tentativă de distanțare strategică a Rusiei de China, ridicând suspiciuni că acest demers ar putea presupune concesii în materie de securitate pentru țările din estul Europei (vezi declaratia lui Diaconescu). Administrația Trump transmite semnale care sugerează o deschidere către logica sferelor de influență preferată de Putin și Xi—o abordare dominată de principiul puterii, în care marile state impun unilateral reguli și limitează autonomia actorilor mai slabi din regiunile lor”, mai spune el.

„Rămâne de văzut dacă Trump va reuși”

Trump însuși a exprimat această idee într-un interviu acordat lui Tucker Carlson, în octombrie, amintește Corneliu Bjola. „Singurul lucru pe care nu vrei să-l vezi întâmplându-se este ca Rusia și China să se unească. Va trebui să-i separ, și cred că pot face asta”, a fost declarația lui Trump la care face referire profesorul.

„Această perspectivă pare să fie împărtășită de numeroși membri ai cercului său de influență, inclusiv de cei nominalizați pentru echipa sa de securitate națională. Michael Waltz, unul dintre consilierii săi pe probleme de securitate, a susținut necesitatea ca SUA să încheie cât mai rapid războiul din Ucraina și să redirecționeze resursele spre «contracararea amenințării mai mari reprezentate de Partidul Comunist Chinez.» Rămâne de văzut dacă Trump va reuși sau nu să își atingă obiectivul de a rupe alianța dintre Rusia și China”, dezvoltă Bjola.

În opinia sa, șansele sunt însă mici, din mai multe motive, așa cum sublinia recent un articol din Foreign Affairs.

„În primul rând, cele două state știu că au mult mai mult de câștigat din cooperarea strategică reciprocă decât dintr-o tranzacție oportunistă cu o administrație americana volatilă, care nu doar că își abandonează aliații la prima ocazie, dar nici nu oferă garanții credibile pe termen lung. În al doilea rand, Rusia a devenit profund dependentă economic de China. În ultimii doi ani, 40% din importurile Rusiei au provenit din China, iar 30% din exporturile sale au fost direcționate către această țară. Această dependență continuă să se adâncească și nu poate fi inversată peste noapte. O astfel de schimbare ar necesita un efort coordonat din partea SUA și a Europei pentru a crește comerțul bilateral cu Rusia—ceea ce pare improbabil sub o administrație Trump. În al treilea rând, atât Putin, cât și Xi sunt conștienți că acesta va fi ultimul mandat al lui Trump și că orice acord încheiat sub administrația sa ar putea fi anulat de un viitor președinte american. Spre deosebire de Trump, care va părăsi Casa Albă în 2029, Xi și Putin au planuri clare de a rămâne la putere mult după această dată”, subliniază Bjola.

Rusia e cu ochii pe noi

Asta nu înseamnă, mai spune el, că Rusia nu va încerca să joace la cacealma, dând impresia că se aliniază strategiei lui Trump și semnalând o posibilă distanțare de China, doar pentru a obține concesii majore din partea administrației americane.

„Dincolo de subjugarea Ucrainei, să nu uităm că principalul obiectiv strategic al Rusiei este să creeze cât mai multe state tampon în Europa de Est—state care, până acum, erau bine ancorate sub umbrela NATO și a Uniunii Europene”, completează profesorul român.

Pentru România, veștile nu sunt deloc bune. Țara noastră e în vizorul Rusiei, iar Putin ar avea toate motivele să-și dorească un guvern prietenos la București.

„România este, fără îndoială, pe lista Moscovei, deoarece îi asigură controlul asupra Mării Negre, accesul strategic către capitala Republicii Moldova și posibilitatea de a strangula Ucraina dinspre sud-vest—exact obiectivele enunțate de candidatul neofascist Georgescu, a cărui campanie electorală a fost masiv sprijinită de Rusia”, e mesajul lui Bjola.

De altfel, Rusia a dezlănțuit un război hibrid împotriva României, mai amintește Corneliu Bjola.

„Este esențial să fim conștienți de faptul că România se află deja sub un atac hibrid de mare amploare, cu un val agresiv de dezinformare și operațiuni subversive care au explodat în ultimele săptămâni și care se vor intensifica până în luna mai. Ucraina a luptat cu îndârjire timp de trei ani pentru a-și apăra integritatea și suveranitatea. Sper că România nu se va afla în situația de a ceda fără luptă, prin promovarea lui Georgescu și instaurarea unui regim neofascist sub influența Moscovei”, punctează el. Din acest motiv, alegerile recente din Germania sunt extrem de importante, arată Corneliu Bjola.

„În ciuda masivei campanii de dezinformare orchestrate de Rusia și a sprijinului unor oligarhi americani, democrația germană a rezistat și a refuzat să se lase îngenuncheată. La o prezență istorică de 84%—cea mai mare din 1990, de la reunificarea țării—80% dintre alegători au respins forțele politice fasciste. Aceasta este o lecție importantă. România poate, la rândul său, să reziste și să nu iasă din istorie, readucând forțele neolegionare și simpatizanții securității ceaușiste la putere”, mai spune expertul.

Ce se mai poate face acum

Acestea fiind datele de fapt, ce se poate face acum? E întrebarea la care Corneliu Bjola oferă un răspuns. „Declarația cancelarului Merz, făcută imediat după alegeri, este extrem de importantă și marchează o posibilă nouă direcție pentru securitatea europeană: „Prioritatea absolută va fi să întărim Europa cât mai rapid, astfel încât, pas cu pas, să ne putem obține cu adevărat independența față de SUA.” Această declarație mi se pare extraordinară, imposibil de rostit de un cancelar german până de curând, și va genera reacții puternice în rândul liderilor europeni. Ceea ce spune Merz este că modul în care Musk, JD Vance și alți actori americani s-au comportat față de Europa este inacceptabil și că, de acum înainte, astfel de atitudini vor fi sancționate. Ideea că JD Vance poate veni cu stilul său de vătăf de Ohio și să le spună europenilor că trebuie să facă loc naziștilor și fasciștilor la guvernare este de neconceput. Este important de reținut, în acest context, că atât declarațiile lui Vance, cât și acțiunile lui Musk subminează valorile democratice. Vance a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai conspirației privind fraudarea alegerilor din 2020, o teorie care a stat la baza tentativei de lovitură de stat din 6 ianuarie 2021”, mai spune Bjola.

În același timp, Musk, care nu a fost ales de nimeni, dar și-a cumpărat influența în administrația Trump printr-o donație de 250 de milioane de dolari către campania acestuia, subminează instituțiile americane fără nicio urmă de responsabilitate, continuă Corneliu Bjola. „Interesul lor real nu este promovarea democrației, ci protejarea marilor corporații tech americane de reglementările europene, așa cum s-a întâmplat în trecut cu X (fostul Twitter) și Meta. Este foarte probabil ca, în lunile următoare, Europa să reacționeze prin măsuri mai dure de sancționare a acestor companii. Evident, fracturarea relației transatlantice nu ajută nici SUA, nici Europa, ci servește doar intereselor strategice ale Kremlinului și Chinei, care de mult timp își doresc fragmentarea acestei alianțe. Pentru Rusia, în special, aceasta este o oportunitate de a-și recâștiga influența malignă în Europa de Est”, e opinia sa.

Vizita lui Emmanuel Macron la Washington, dar și cea care urmează să fie făcută de premierul britanic, Keir Starmer, tot în capitala SUA, ar putea să readucă un oarecare echilibru în relațiile dintre UE și America. Chiar și așa, europenii nu trebuie să-și facă foarte multe iluzii.

„Este posibil ca, după aceste turbulențe, lucrurile să se calmeze pentru o perioadă, iar vizitele lui Macron și Starmer la Washington din această săptămână au exact acest scop: de a începe un proces de recalibrare a relațiilor transatlantice. Totuși, mesajul este clar—Europa trebuie să înceapă să construiască un pilon european al NATO, să investească serios în industriile sale de apărare, să creeze o piață unică de apărare și să își dezvolte capacitățile convenționale și, eventual, nucleare de descurajare. Merz, de exemplu, a semnalizat deja dorința ca Franța și Marea Britanie să contribuie la crearea unei strategii nucleare europene de descurajare—o idee respinsă până acum de mulți dintre predecesorii săi din Germania”, evidențiază Bjola.

Direcții clare pentru europeni

Ce formă va lua acest pilon european al NATO rămâne de văzut, dar câteva direcții sunt deja clare, crede Corneliu Bjola.

„Prima ar fi o formulă de integrare între statele UE și non-UE, sub forma unor "coaliții ale celor dispuși" (coalitions of the willing), având la bază formatul Weimar Plus (Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Spania, Polonia). Această structură a început să prindă contur în ultimul an, iar summitul inițial convocat de Macron s-a bazat pe această formulă, la care s-au alăturat Danemarca și Țările de Jos. Nu este o formulă perfectă, deoarece creează diviziuni în interiorul UE, dar reprezintă o soluție utilă pentru acele state care vor să acționeze concret, nu doar să vorbească—fără a fi blocate de liderii pro-ruși din UE, precum Fico și Orban”, explică Bjola.

A doua direcție ce ar putea fi urmată are în centru tot Franța și Marea Britanie, care ar trebui să mobilizeze în jurul lor Europa.

„Testul principal va fi armistițiul din Ucraina. Franța și Marea Britanie par hotărâte să preia inițiativa în acest proces și, ideal, și alte state li se vor alătura, dacă anumite condiții-cheie—cum ar fi sprijinul logistic din partea SUA, pe care Keir Starmer încearcă să-l asigure în această săptămână la Washington—vor fi îndeplinite. Odată acest pas făcut, nucleul alianței europene de apărare va fi stabilit și, în jurul său, vor putea fi dezvoltate noi inițiative. În acest context, este de dorit ca Ucraina să se alăture rapid formatului Weimar Plus, odată ce armistițiul va fi încheiat. Are cea mai experimentată forță militară europeană în acest moment, fiind în prima linie a bătăliei și dispunând de o structură de apărare extrem de bine dezvoltată”, mai subliniază expertul.

Ce poate face România

România, la rândul ei, nu poate sta să privească de pe margine ceea ce se întâmplă. Corneliu Bjola spune că Bucureștiul trebuie să dea semnalul unei politici externe mult mai proactive.

„Este crucial ca România să devină mult mai proactivă și să înțeleagă direcția în care se mișcă aceste realități strategice, pentru a se putea conecta eficient și a contribui activ. Forțele politice pro-Kremlin din România vor încerca, fără îndoială, să blocheze acest proces—exact cum au făcut recent prin votul împotriva doborârii dronelor rusești care atacă teritoriul României. Însă acest lucru nu înseamnă că autoritățile române trebuie să rămână pasive și să asiste neputincioase la reconfigurarea securității europene fără a avea un loc la masă”, mai spune Bjola.

Concluzia lui Corneliu Bjola ar trebui să dea de gândit la București, dar și la Bruxelles și Washington. România va trebui să consolideze parteneriatul strategic cu SUA, iar în același timp să se implice mai mult în politica europeană.

„Să fim clari: flancul nordic al NATO este solid, dar flancul sudic este vulnerabil—și exact aici Rusia își va concentra presiunea. Nu este timp de ezitare și indecizie. Anul 2025 va fi momentul în care Europa își va lua securitatea în propriile mâini. România trebuie să se așeze cât mai rapid alături de partenerii săi strategici la masa negocierilor, fără a periclita parteneriatul cu SUA, și să contribuie în mod efectiv la ceea ce se va construi”, încheie Corneliu Bjola.