Adrian Onciu: Scântei în tabăra suveranistă! Simion și Georgescu la cuțite din cauza “rezervei” Cristela?!

Au rămas doar 11 zile până la termenul limită de depunere a candidaturilor, iar în tabăra suveranistă tensiunea se simte în aer. Refăcută după lovitura de stat din 6 decembrie, legătura dintre George Simion și Călin Georgescu este una mai degrabă pragmatică, decât bazată pe afinități reciproce. Se vede cu ochiul liber că cei doi colaborează fără implicare afectivă, fiecare urmărindu-și propriile obiective. 

După tentativa de arestare a lui Călin Georgescu, pare că atmosfera s-a încins la sediile de campanie ale celor doi parteneri. Ei încearcă acum să anticipeze următoarea mișcare a puciștilor și să reacționeze în propriul beneficiu. E foarte posibil ca CG să-i fi promis lui Simion că îl va propune (pe el sau pe altcineva nominalizat de AUR) să candideze la alegerile din 4 mai, ca variantă de rezervă în cazul în care CCR își va duce misiunea până la capăt. În schimbul acestei promisiuni, Simion ar fi urmat să strângă semnături, 

să organizeze mitinguri de protest și să-și arate ”susținerea necondiționată” față de Georgescu. După cum vedem, liderul AUR și-a îndeplinit obligațiile, cu sau fără tragere de inimă. Însă pe deplin conștient că șansele ca CCR să invalideze candidatura lui CG rămân extrem de mari.

Acum ar fi venit rândul lui Georgescu să acționeze, în spiritul parteneriatului. Doar că a intervenit tentativa de arestare, iar dosarul de depunere a candidaturii, cu cele peste 300 de mii de semnături strânse de Simion, nu a mai ajuns la BEC nici sâmbătă, 1 martie (în ziua mintigului AUR), nici 48 de ore mai târziu, pe 3 martie. Apoi s-a lăsat tăcerea.

De subliniat că, în mod ciudat, Simion și nu Georgescu a anunțat de fiecare dată momentul depunerii candidaturii. De parcă liderul AUR ar fi vrut să-i forțeze mâna lui CG, ca să se înscrie cât mai repede.

Explicația e cât se poate de simplă. Cu cât CG își depune mai rapid dosarul, cu atât mai iute vine și verdictul CCR. În termen de maxim cinci zile. Adică ar mai rămâne șase zile pentru ca Georgescu să nominalizeze varianta de rezervă, după ce Marian Enache își va face, din nou, datoria.

Tergiversarea depunerii candidaturii lui Georgescu îl pune pe Simion într-o postură complicată. Teoretic, CG ar putea să se prezinte cu dosarul la BEC în ultima clipă, pe 15 martie la miezul nopții. Doar că astfel ar compromite șansele lui Simion de a se înscrie în cursă, iar suveraniștii ar rămâne cu pseudo-variante ca Șoșoacă, Terheș sau Ponta.

Este posibil că Georgescu să se fi răzgândit cu privire la nominalizarea lui Simion ca variantă de rezervă. Sau s-o fi exclus de la bun început, din moment ce Simion a negat constant că se va înscrie în cursă. Poate că CG caută acum o ieșire din impas prin intermediul soției, Cristela. În mod evident, ar fi singura opțiune capabilă să atragă voturile simpatizanților.

Sau poate că așteaptă un semnal ferm de la Casa Albă.

Cert este că Simion va fi obligat să ia o decizie pe măsură ce zilele se scurg fără ca Georgescu să-și depună dosarul. Dacă lucrurile se tranșează între cei doi în sensul ruperii parteneriatului, liderul AUR va fi forțat să-și anunțe candidatura înaintea lui CG. Cu specificația ”Mă voi retrage dacă CCR își va da OK-ul pentru Georgescu”. Ar fi o variantă nu proastă, ci foarte proastă. Cu șanse mari ca liderul AUR să nu prindă nici măcar finala. Fanii lui CG vor prefera să stea acasă decât să-l voteze pe Simion. Chiar și dacă, printr-o minune, CG l-ar recomanda pe liderul AUR.

Puțină istorie ca să completăm tabloul. Pe 7 decembrie 2020, imediat după ce AUR a intrat în parlament, vicepreședintele Dorin Lulea l-a propus pe Călin Georgescu pentru funcția de prim-ministru. La acea dată Georgescu era văzut mai degrabă ca un bun tehnocrat, decât ca politician capabil să atragă milioane de voturi. Doi ani mai târziu, în 2022, Simion și alți lideri AUR s-au delimitat clar de Georgescu după declarațiile acestuia legate de legionari. Ceea ce a dus la ruptura lui Georgescu de partid și la candidatura sa în calitate de independent, în 2024.

Ulterior loviturii de stat din 6 decembrie, Simion aproape că a forțat reluarea parteneriatului cu Georgescu. Liderul AUR a participat la mitinguri și gesturi simbolice alături de CG, precum depunerea de lumânări la secțiile de votare, pe 8 decembrie 2024. Acțiunile au sugerat o susținere reciprocă, pragmatică, și o intenție de a consolida un front suveranist comun.

În ceea ce-l privește pe Georgescu, atitudinea sa față de Simion s-a menținut tot timpul rezervată. S-a văzut și la mitingul de sâmbătă. Deși a acceptat sprijinul AUR după lovitura de stat, nu a făcut declarații care să indice un respect profund sau o alianță pe termen lung cu Simion. Georgescu s-a concentrat mai degrabă pe propria candidatură, prezentându-se ca un lider independent. Lipsa unor gesturi de reciprocitate caldă din partea sa sugerează că vede sprijinul lui Simion ca pe un mijloc util, dar nu neapărat ca pe o bază pentru un parteneriat de încredere.

În concluzie, relația dintre Simion și Georgescu după anularea alegerilor prezidențiale din 2024 poate fi caracterizată în termenii unei ”alianțe tactice fragile”. Se sprijină reciproc în mod formal, dar nu există un respect profund între ei.

Simion pare să aștepte, strategic, scoaterea din cursă a lui Georgescu pentru a-i lua locul.

Jocul de glezne dintre cei doi ar putea să lase tabăra suveranistă fără un candidat cu șanse reale. Singura mare supriză pe care Georgescu ar putea să le-o facă puciștilor ar fi să o convingă pe Cristela să candideze. Sau, ca alternativă, să-l convingă pe Trump să intervină în România la fel de ferm precum a procedat în cazul fraților Tate.

Altfel, oricine altcineva cu excepția Cristelei (inclusiv Simion, recomandat sau nu de CG) are șanse mari să piardă umilitor la alegerile din 4 mai.

p.s. Despre cum s-au adunat o groază de colaboratori ai SIE în jurul suveraniștilor, într-o postare viitoare.